sâmbătă, 23 martie 2013

Training cu salai



       Anul acesta va fi un an plin de provocari pentru mine. Intre dizertatie si locul de munca, am decis sa ma inscriu in campionatul national de spinning. Probabil ca ramasesem fara idei de a cheltui banii, sau poate  hobby-ul a devenit obsesie... nu stiu, cert este ca incepand cu saptamana viitoate se va deschide calendarul competitional de pescuit la rapitori 2013, prin Cupa Ligii, ce se va desfasura pe lacul de baraj Stolnici, din judetul Arges.

      Speciile tina vor fi salaul si bibanul si se vor lua in calcul doar cei mai mari 5 pesti din fiecare categorie. Pentru a putea spera la un loc cat mai bun intr-o competitie, trebuie sa te antrenezi. Ideal ar fi sa mergi la pescuit pe pista pe care se va desfasura concursul, cel putin o data, asta daca timpul si bugetul iti permite, pentru a putea gasi locurile "fierbinti" cat si sa afli despre modul de hranire a pestilor. Pentru a nu-ti iesi din mana, variantele cele mai  apropiate de casa vor reprezenta intotdeauna un prilej bun de antrenament , iar costurile vor fi diminuate la maxim.    
     In cazul meu, am ales sa pescuiesc in apropiere de casa, pe baltile in care stiam ca exista salau iar odata cu apropierea evenimentului, sa fac o iesire la Stolnici.

     Am ales sa fac o prima iesire de control pe lacul Crevedia... din pacate rezultatul a fost dezamgitor. Nici vremea nu a tinut cu mine, afara fiind 3 grade celsius si vant moderat. Nu pot arunca vina pe vreme insa si aceasta reprezinta de multe ori un factor decisiv in hranirea pestilor.














    Pe viitoarea pista de concurs de la Stolnici am avut putin mai mult noroc, terminand partida cu 3 pesti punctabili. Nefiind echipat cu sonar am pescuit aleatoriu. Ceilalti pescari prezenti pe balta, dotati cu echipament de detectare, au avut un succes rasunator, astfel ca la final de partida, agrafele lor de pastrare erau pline chiar si cu cate 2 salai pe fiecare agrafa. Din pacate nu va pot pune la dispozitie imagini cu capturile lor, datorita drepturilor de autor, nefiind eu fotograful.

 Am adaugat mai jos cateva imagini cu capturile mele din ziua respectiva





        Cei ce doresc sa mearga la pescuit pe lacul Stolnici pot lua informatii importante doar citind ultimul numar din revista Aventuri la Pescuit. 

Va urez un  weekend placut, fire intinse si betie usoara!! 


luni, 18 martie 2013

Crapi in jig



               Nu stiu cati dintre noi au avut ocazia, mai mult sau mai putin fericita, de a pleca la pescuit dupa salau si intorsi acasa cu crap. Desigur de nenumarate ori m-i s-a inamplat sa intep accidental, crapi sau novaci, de spate, de burta, de coada insa niciodata nu avusesem parte de un real atac asupra nalucii, din partea lor.
               Vazusem cu ochii mei cel putin de 2-3 ori, persoane care au prins crapi la twistere, intepati de gura asa ca nu mai imi era greu sa cred in povesti. Pescuiesc in mod principal cu naluci artificiale avand ca tinta pesti rapitori, insa detin si un set de lansete pentru crap, cu tot tacamul: senzori, boiliesuri, fire groase, carlige, momitori...

           In aceasta toamna am iesit de 3 ori la crap, pe o balta unde obisnuiam sa merg si la spinning, dupa salau. In cele 3 partide de crap nu am reusit sa prind nici macar un peste. Era clar ca nu eram facut pentru acest stil de pescuit, chiar incepusem sa fac si putina burta de la mancat si stat pe scaun. Era in jur de ora 13:00 cand decid sa parasesc balta. Devenisem foarte nervos pentru ca nu reusisem sa capturez nimic, asa ca am strans tot calabalacul si am plecat acasa. Pe drum am jurat ca nu ma voi mai duce la astfel de partide in viata mea si ca a 2-a zi ma voi duce direct la spinning ca sa ies din amorteala. La prima ora a diminetii urmatoare, imi iau lanseta si trusta cu gume si ma intorc pe balta, chiar daca nu reusisem sa prind crap acolo, prinsesem salau si biban destul de bine in vara.

           Ma instalez intr-o zona cu pietre pe mal si cu apa relativ adanca. In locul respectiv erau structuri de tot felul de,pietre ,craci, copaci iar la aproximativ 15 metri un prag mic de maxim 50 cm. Incep sa lansez, in eventai, pentru a acoperii toata zona, iar dupa 1 ora reusisem sa capturez doar o marlita. Pescuiam cu o lanseta medium-light pe care instalasem o mulineta de 2000. Mulineta am inarcat-o cu fir textil de 0.13mm  de care am legat un inaintas flourocarbon .



Observ la un moment dat cum apa "fierbea" din loc in loc si ma bufneste rasul. Un crap, probabil, cauta hrana pe fundul apei. Eu l-am cautat 1 luna si acum ma gaseste el pe mine. Continui sa pescuiesc si  dintr-o data, simt ceva greu in lanseta. Intep energic iar un peste imens incepe instant sa-mi deruleze fir de pe mulineta. Deja ma gandeam la o namila de salau de vreo 5-6 kilograme. Visele imi sunt spulberate cand la suprafata apare o moaca de ciprinida. "Pfuuu... Nu se poate asa ceva" . Eram convins ca e intepat de spate sau de coada si stiam ca ochiosul o sa inceapa sa faca show si o sa-mi sperie salaii. Surpriza mare! Il aduc mai aproape de mal si observ ca era intepat de gura. Drilul ce a urmat a fost unul superb. Va invit sa urmariti cele 2 filmari de la fata locului:





   
 
       Am cantarit namila la final, la cabana paznicului, iar aparatul indica nici mai mult nici mai putin de 6,5 kg.
            Asa da razbunare dupa 3 partide la crap fara rezultat. Acesta nu a fost nici singurul mestecator de gume, iar dupa o saptamana am reusit sa mai prind unul.


                                            Aici crap de 2,5 kg prins pe o balastiera





             

          In cele doua partide in care am reusit sa prind cei doi crapi, am reusit sa prind si cate un rapitor. Nu ma simteam foarte fericit pentru cele doua capturi, insa important a fost ca am iesit in natura si m-am simtit bine. Preferam sa fi prins salau sau stiuca in locul celor doi crapi, cel putin la aceeasi greutate :D, dar am avut parte de experiente noi iar asta este cel mai important.

Cu respect, fire intinse tuturor!


       

     





vineri, 8 martie 2013

InSomnii de Dunare




               Visez...visez mult si frumos la un dril spectaculos cu un peste mare. Un peste in fata caruia sa-mi pot demonstra experienta acumulata in cei 12 ani de pescuit.
“Operatiunea Monstrul”... ce film... ce actori, ce replici... De fiecare data cand mergeam la pescuit imi doream sa fiu Corneliu, sa ma supar si sa ma lupt cu un monstru al adancurilor.
Inca de la varsta de 11 ani de cand tata mi-a pus prima data undita in mana si mi-a introdus acest microb in sange, visez si ma gandesc la marea captura. De-a lungul anilor au urmat salai, stiuci, crapi, bibani, cleni, avati, insa ceva lipsea din portofoliu.
              Povestea mea incepe in noiembrie 2012 cand dupa participarea in cadrul unui concurs amical de pescuit, m-am imprietenit cu Dan. Un baiat de nota 10, un pescar inrait, cu o vasta experienta in arta pescuitului, de la care imi doream sa invat cat mai multe trucuri pescaresti. Dupa cateva convorbiri telefonice si iesiri la bere primesc telefonul mult asteptat. Era ora 22:00 pe data de 29 decembrie. Tocmai ce venise Mos Craciun cu o mulineta noua iar eu o bataiam ca nebunul prin casa gandindu-ma la cum sa fac sa dispara o data inghetul asta si sa ies la pescuit sa o testez. ”Trr... Alo? Ce faci Vlad? Dan sunt... esti pregatit? maine mergem la spinning pe Dunare!”. Am incremenit... momentul mult asteptat a venit. Mulineta cea noua parca-mi zambea, noul fir textil ce sedea linistit pe rola incepea parca sa luceasca din ce in ce mai tare zici ca era lampa lui Aladin. ”DA!” a fost raspunsul meu direct si pe loc, insa apoi au aparut necazurile.
              Il intreb pe Dan ce echipament imi trebuie iar raspunsul lui ma dezarmeaza instant...”pai o lanseta heavy, sa suporte jiguri de 60-80 de grame, gume de peste 10 cm si fir textil mai subtire... aproximativ 20 lb”. Cu o mare tristete in glas ii raspund ca nu am lanseta asa de puternica insa pe celelalte tocmai ce le cumparasem cu o luna inainte, la recomandarea lui.
 “Nici o problema! am eu o lanseta si pentru tine... stai linistit... maine la ora 07:00 te prezinti la mine la bloc”. Zis si facut! In noaptea de dinaintea plecarii nu am putut sa dorm deloc! Visam incontinuu la ce am putea prinde mai ales ca in urma cu 1 saptamana citisem si vazusem fotografii, pe un forum, cu niste baieti ce prinsesera niste salai foarte mari pe Dunare. M-am perpelit toata noaptea in pat gandindu-ma la partida de a 2-a zi.
                  M-am trezit cu 10 minute inainte sa sune ceasul. Echipamentul era pus pe pozitii:
2 mulinete, una de 2000 si una de 2500 incarcate cu fir textil de 16 respectiv de 20 lb, geanta cu naluci si jiguri, briceag, agrafe de pastrare, cagula, caciula, manusi, ochelari polarizanti si aparatul foto. Beau cafeaua si plec cu mare verva spre Dan. Ajung la destinatie iar el ma astepta pregatit cu tot arsenalul in fata blocului. Incepem sa asezam bagajele in masina iar la un moment dat, la ultima piesa, se opreste si imi spune: ”Asta este pentru tine! Are si Husa! vezi sa nu o rupi!” Era lanseta pentru mine. Era ca atunci cand Toma Caragiu i-a inmanat lanseta lui Corneliu. Primul pas se realizase!
                 Drumul spre Dunare a fost unul foarte frumos, vremea de afara anuntand o zi excelenta .
Se anuntasera 5 grade cu soare si nici un pic de vant! Pe drum povestile pescaresti curgeau pe banda rulanta iar Dan imi pune la incercare imaginatia printr-un  simplu cuvant ”somn “. Am citit articole si am vazut foarte multe fotografii cu somni prinsi la shaduri, voblere si alte naluci artificiale insa eu nu am avut ocazia sa ma bucur de o asemenea experienta pana acum.
           “Somn Dan? pe vremea asta?iarna?” El:” Da! am prins eu acum 2 saptamani”. Deja ma gandeam la mustacios si cum ar fi sa prind un somn la spinning pe Dunare. Ma opresc din visat si revin cu rotile pe sosea dupa ce am trecut cu viteza peste un damb iesit ca un pinten din asfaltul pur romanesc.



Ajungem la destinatie iar Dunarea era senzationala!!Soarele clar si stralucitor ii punea si mai mult in valoare frumusetea!

Pregatim barca, instalam motorul si sonarul, aruncam bagajele repede si pornim la drum spre un loc cunoscut de Dan. Dupa aproximativ 30 de minute sonarul indica un loc cu o groapa de 10 m. Ne ancoram si incepem sa pescuim. Noua jucarie primita de la Dan,  am incarcat-o cu un jig de 80 de grame pe care am pus un shad de 10 cm, a fost in real esec.”Pleeeosc!! Scuzeee!! 

Aud un mormait:”In stilul asta o sa inceapa sa sara si novacul de fericire!”. Ma redresez rapid si fac o aruncare perfecta! Incep usor usor sa-mi dau seama despre ce este vorba. Noroc ca lanseta era una de calitate, simteam fiecare atingere a jigului pe substrat! Hai ca am prins miscarea.
Tatonam mai multe locuri cu ruperi de nivel mari, de la 5 la 10 metri, de la 7 la 12 metri, multe praguri si gropane. In tot acest timp sonarul detecta foarte multi pesti pe fundul apei insa niciunul nu avea pofta de mancare. Deja se facuse ora 15:00 si nu avusesem nici o muscatura!

            Ridicam ancora si plecam pe ultimul loc vizat. Ajungem intr-o zona cu o rupere de nivel de la 6 la 14 metri.Lansez de cateva ori incercand sa duc jigul cat mai in adancime insa era foarte greu din cauza curentului puternic. Reusesc intr-un final sa cobor jigul pe prag si... BANG!!! CIOCAN!! Intep energic “Dane l-am luat!” Bestia tragea cu o asa putere, nemaintalnita de mine pana atunci. Dupa un dril superb reusesc sa potolesc dihania si usor usor incep sa o aduc spre barca. Eram 70% fericit. Aveam un carlig de 6/0 si ma gandeam ca nu are cum sa mai scape dar niciodata nu se stie ce se poate intampla.
         Dan era pregatit cu gripul iar eu deja nu mai puteam de emotie. Venise momentul sa urcam bestia in barca iar visele si gandurile mele se implinisera! La suprafata a iesit un somn imens! Dan il scoate in barca si ma felicita iar in secunda 2 pune mana pe lanseta si isi reia activitatea, pesemne ca a mai vazut asa ceva la viata lui.


Monstrul statea intins in barca, cu capul spre mine, uitandu-se lung de parca ma injura ca l-am deranjat. Ma  uitam la el si nu-mi venea sa cred! Imi aprind o tigara sa ma calmez si totusi nu constientizam inca ce se intamplase. Prinsesem primul meu somn mare, la spinning, pe Dunare! Il rog pe colegul sa-mi faca cateva poze apoi ridicam ancora si plecam spre masina ca deja era tarziu. “Bravo Vlade,felicitari,o captura frumoasa”..zice Dan .
Ii multumesc frumos dar eram inca sub influenta adrenalinei, practic nici nu puteam sa mai vorbesc. Indata ajunsi pe mal izbucnesc in fericire. Il iau in brate si ii multumesc ca mi-a oferit ocazia de a participa la o asemenea partida de spinning iar raspunsul lui nu intarzie sa apara:   
“Vlade ai 23 de ani,esti inca copil.Tine-te de treaba si o sa mai ai ocazia sa prinzi pesti asa mari”.



In ziua aceea am fost Corneliu. Nu ma suparase nimeni, dar m-am simtit ca
el. Toate visele de-a lungul anilor si toate noptile nedormite de dinaintea partidelor de pescuit au fost rasplatite. Ma puteam duce acum linistit acasa stiind ca cel putin de data aceasta ma va putea lua somnul linistit. Am invins! Pe curand...