Delta...o dragoste eterna

   
               Primul meu contact cu Dunarea a fost chiar in inima ei, in delta.Aveam 11-12 ani pe atunci,cred ca prin anul 2001, cand plecasem impreuna cu familia timp de 1 saptamana la Crisan. Am fost extrem de entuziasmat cand am fost anunat de plecare mai ales ca citeam niste reviste pescaresti de la tata, de prin anii 90` unde delta era prezentata ca fiind mecca pestilor capitali cu  stiuci cu ceafa lata,salai spinosi si somni cu mustati daliniste.

           In urma cu un an.... in anul 2000 fusesem pentru prima data la pescuit. Tata a fost doctorul nebun,  care a reusit sa-mi introduca acest microb in sange. Nu voi uita niciodata primele partide de pescuit din viata mea alaturi de el.
          In primul an am fost impreuna cu el la crap,la stationar,la copca iar spinningul urma sa fie testul final in expeditia de la Crisan.
 

         Eram prea mic atunci ca sa inteleg tehnicile reale ale pescuitului sau poate eram prea disperat doar sa prind. Adrenalina din timpul drilurilor, era cea care ma alimenta sa cer mai mult...cat mai multe iesiri pe malul apei.
 



        
Acum mult mult timp, pe un lac indepartat........

                Pana sa plecam in delta, cu aproximativ 3 luni inainte, am iesit cu cortul timp de 1 saptamana pe o balta ,impreuna cu alti prieteni de familie. Acolo urma sa pescuim la crap in mod principal dar balta avea si salau. Ce stiam eu de salau...arata ca dracul...alb,spinos, urat si cu dinti ca Nosferatu.In primele zile de "crapeala" la soare, tata si cativa prieteni din echipajul nostru, au iesit cu barca pe lac dupa salau si chiar au prins exemplare frumoase.In continuare eram dezinteresat....nu prea pricepeam de ce,cum si in ce fel se desfasoara o astfel de partida de pescuit insa curiozitatea incepea sa ma roada.
              Decid intr-o zi sa iau lanseta de spinning si sa incep sa "mimez" ce faceau seniorii. Tin minte si acum ca aveam un jig mic cu un twister alb jerpelit. Dupa cateva lansari mai mult sau mai mutin drepte,reusesc sa prind un salau, sau mai bine zis o icra de salau pentru ca era foarte mic.Ce fericit am fost... eram in al noualea cer. Prinsesem peste la o momeala falsa! Restul zilelor s-au consumat fara a mai prinde niciun salau. Devenisem foarte trist si hotarasc sa ma reintorc la pescuitul de baza si anume la rama. Fiind intr-o mica depresie decid sa-mi iau lanseta si cateva rame si sa ma duc o ora singur la cateva sute de metri de tabara.
              Dupa 1 ora de stat "cu ea in apa" nu reusesc sa prind nimic. La un moment dat aud strigatul mamei.Acel clasic strigat ,"Vlad,hai mama ca e masa gata", dorea sa-mi incheie pescuitul pe acea zi. Cu tristete in suflet ridic lanseta, scot bambina si incep sa mulinez usor..."Hai sa mai trag putin de timp,poate totusi ma intorc macar cu un caras la cort" ...vorbind singur si cu voce tare. Mulinam usor si mai opream plumbul. Iar mulinam iar opream.In mintea mea incercam sa-mi imaginez un scenariu..."ca daca opresc pe vreo ruta a unui crap mare?...vede momeala si o ia!". Observ ca se ingreuneaza lanseta..."Cred ca s-a agatat...aoleo pierd forfacul....ma omoara tata" . Dintr-o data simt vibratii in lanseta si incep sa ma agit... prinsesem ceva. Adrenalina se instalase.Aduc acel "ceva" langa mal si surpriza mare....era un salau! Se zbatea de mama focului iar eu speriat incep sa urlu "Minciog urgent...minciog repede".


       Fix in acel moment, Teo , celalat pusti al grupului venea sa ma ia la masa. Auzind tipetele mele se intoarce si o ia la fuga spre corturi sa ia minciogul. Cand e sa fie al tau e al tau.... Teo ajunge repede la mine si ma ajuta sa scot pestele afara.Nu am stat pe ganduri prea mult si am taiat-o spre parinti ,fericit si mandru.  
                                       
             Se instalasera deja la masa cand ..din departare aud ..."L-am luat ! L-am luat! " ..."Ce ai luat? "raspunzand toti in cor.... Un salau!! Pozele incep sa curga odata cu felicitarile si bataile pe umar.
                    In noaptea aceea nu am putut dormii deloc.Corpul imi tremura iar in mintea mea curgeau secvente cu salaul prins mai devreme. Senzatiile rememorarii drilului, ma faceau sa-mi frec picioarele in permanenta si sa am frisoane. Deja imi imaginam alti salai,in alte locuri,sub alte dimensiuni.Gandul catre delta ma apasa din ce in ce mai tare...Nu mai aveam rabdare!

 

"Dunarea...Dunarea...treci cu barca si ma ia.."

            In acel an, de Craciun, primisem cadou de la ai mei, o mulineta Crocodile.Era mica ,rosie ,urata si nu o folosisem deloc pana atunci.Venise momentul sa plecam in delta.Cu o seara inainte, in timp ce faceam bagajele, tata imi daruieste o lanseta de-a lui.Era lanseta cu care prinsese cea mai mare stiuca
de pana atunci,o stiuca de 3,5 kg prinsa pe lacul Fortuna. Lanseta era una de fibra de sticla, din 2 bucati de 1,80 m de culoare galbena. Urma sa mergem cu barca sa pescuim la stiuca. Ce fericit eram...nu pot descrie in cuvinte ceea ce simteam atunci, mai ales ca in urma cu 3 luni, avusesem contact cu primul rapitor din viata mea.

     

                Eram in drumul spre tulcea, intr-o dacie, 5 persoane si bagaje multe, ruland cu 80 km/h ... Ce infern! Era cald , mi-era sete, mi-era foame, faceam pipi... M-i se luase de delta dupa vreo 4 ore de mers in conserva aia, dar nu mai aveam ce face. Ajungem in Tulcea si urmeaza un alt episod horror: transferul bagajelor la vapor. Dupa jumatate de ora de carat ma intrebam de unde dracului au iesit atatea bagaje din panarama aia de dacie!!

                Nu mai era timp sa-ti pui intrebari mai ales cand auzeai "Hai hai....mai repede ca pleaca vaporul..si-asa e plin ,nici nu o sa mai avem loc sa stam"! Aveam mainile umflate de parca aveam manusi de box. Calvarul se sfarseste si iata ce fericiti eram noi toti, ca prinsesem 2 bancute libere pe vapor.Vaporul facea aproximativ 4 ore pana la Crisan iar de acolo urma sa fim preluati de catre gazda cu masina.
          Cinstim cate-o bere rece iar seniorii se pun pe glume mai mult sau mai putin pescaresti.Deja dupa o lada de bere voiau sa ma insoare cu o lipoveanca!:)))
     

                Ajungem la Crisan, toate bune si frumoase, ne cazam si se reia repriza a doua la halbere. Il stresez pe tata vreo jumatate de ora sa-mi faca o lanseta repede sa arunc in Dunare mai repede ca nu mai aveam rabdare.






Cedeaza rugamintilor mele, rog gazda sa-mi dea niste momeala si ma asez pe marginea Dunarii.Tragea in continuu dar nu prindeam nimic!Erau niste bibanei cat degetul care trageau de rama mea cat siretul de la bocanc. Dupa ce rup vreo 3-4 forfacuri renunt la pescuit ca oricum se facuse tarziu iar a doua zi urma sa plecam la stiuca pe Lacul Bogdaproste.
        Urma sa fiu pentru prima data intr-o barca. Excursia cu barca pana pe lac a fost splendida. Eram fascinat de tot ce vedeam.

         Vedeam pelicani, cormorani, fluturi, flori, nuferi ... ce sa mai...surprinsesem natura in cea mai sexy ipostaza a ei. Pescuitul la stiuca a fost extrem.Eram 5 persoane intr-o barca de 7 m care lansau de zori in stanga si in dreapta.Foloseam o lingura mica de 5-6 grame, de forma unui carasel insa foarte interesant la aceasta era ca pe partea exterioara era aurie iar pe interior era argintie. Cand mulinam ,mergea ca un pestisor.
         La un moment dat simt ceva la capatul firului si incep sa tip "Am luat-o...am prins-o". Nimeni nu ma credea ,toti spunand "Ai agatat-o ,lasa,trage mai tare de ea"si incep toti sa-si lanseze lingurile si furculitele. Ce mai trag eu ca tragea ea de mine si o luase in stanga fix pe sub gutele "credinciosilor".

                        

              Mi-era frica ca o sa ne agatam si o sa pierd pestele. Reusesc sa capturez stiuca....prima stiuca din viata mea....prima stiuca din acel sejur ( in final a fost si singura notabila). Fericire maxima!Le dadusem clasa celorlalti !

         Au mai urmat apoi cateva stiuci dar din pacate cam mici.Zici ca era intrunirea grupului social al stiucilor ce sufereau de nanism. Ne mutam pe canal si incep sa dau recital. Bibanul si salaul deja nu mai erau straini de mine reusind sa intep unul dupa altul.
       
         Zilele treceau iar capturile erau din ce in ce mai numeroase si diverse. In ultima seara,  gazda ma sfatuieste sa ma duc sa pescuiesc la avat. Mhh... din nou un peste cu care nu mai avusesem de aface. Leg o rotativa Mepps nr 2 si incep sa fac lanseuri pe langa mal. La un moment dat, agat rotativa intr-o piatra. Se prinsese intr-o carpa sub un bolovan de care era agatata o alta rotativa si cu care decid sa pescuiesc mai departe ,poate va fi cu noroc. Lansez...mulinez usor...Bang! Intepasem un avat! Nu era mare dar imi indeplinisem si de aceasta data obiectivul. Primesc in continuare felicitari si un..."Hai ca ne-ai umilit in sejurul asta!"

           
                         

               Ultimele clipe le-am petrecut pe malul Dunarii admirand asfintitul. "Vocea valurilor" parca ma invitau sa mai revin pe acest taram minunat. O conexiune puternica se formase intre mine si Delta iar in acel moment i-am jurat credinta promitandu-i ca o voi iubii toata viata mea si am sa ma intorc, de cate ori voi ocazia, pentru a-i admira inca o data frumusetea.

               Stand acum , scriind aceste randuri, imi dau seama ca de atunci au trecut 10 ani, perioada in care m-am intors sa-mi revad "iubita" aproape in fiecare vara si voi continua sa o revad pana cand moartea ne va desparti.